Jigodia

Jigodia este considerata o boala in care infectarea se realizeaza pe cale aerogena. In timpul fazei acute a bolii atmosfera este contaminata de numeroasele secretii eliminate de cainele bolnav, care pot afecta cainii nevaccinati.
Semnele clinice ale bolii
Perioada de incubatie in jigodie este de 3-7 zile, in functie de virulenta agentului etiologic si de starea de intretinere a anumalului.
Jigodia poate evolua sub trei forme:
1) forma supraacuta
-cu o evolutie de 2-3 zile si de regula cu sfarsit letal
2) forma acuta
-cu o evolutie de 7-25 de zile, care se poate termina cu vindecarea sau moartea animalului
-cei care sunt tratati, pot ramane cu diverse urmari negative: surditate, pierderea mirosului, afectiuni cronice pulmonare, paralizii etc
3) forma avortata
-de obicei, aceasta trece neobservata si se manifesta ca o usoara indispozitie cu o durata de 2-3 zile
Simptome
la pui:
-deshidratarea
-anorexia
-diaree hemoragica
-febra
catei de 3 luni
-hipertermie de 40-41 grade Celsius (2-3 zile)
-inapetenta
-cpngestia mucoaselor oculara si nazala
-jetaj seros nazal
-amigdalita
-faringita
-afectiuni pulmonare
Diagnosticul
La punerea diagnosticului, se vor avea in vedere semnele caracteristice din jigodie: febra, jetajul nazal, semnele oculare, semnele digestive, respiratorii, cutanate etc
Tratament
Se pot folosi antibiotice la prezenta infectiilor secundare. Medicamentele antipiretice ajuta mult bolnavul. In caz de deshidratare, se va administra  ser glucozat sau ser fiziologic.
Hrana cainilor bolnavi trebuie sa fie usor gerabila, cuprinzand alimente precum laptele, supa de carne etc. Bolnavul trebuie tinut in incaperi uscate, aerisite, cu o temperatura moderata.
Prevenire
Jigodia poate fi prevenita prin administrarea vaccinului la timp, primul facandu-se dupa deparazitarea interna obligatorie, la varsta de doua luni si jumatate, cu rapel la trei luni, si repetat in fiecare an.