Bikejoring

Bikejoring-ul este un sport benefic pentru sanatatea ta si a cainelui, mentinandu-va intr-o forma fizica excelenta. Este mult mai indicat sa iesi la o plimbare in stil Bikejoring decat sa-ti lasi cainele sa devina sedentar.

Descriere
Bikejoring-ul este un sport strans legat de canicross si skijoring, fiind un sport menit sa te mentina in forma. Desi orice rasa (sau non-rasa) de câine poate fi folosit pentru Bikejoring, cei mai cunoscuti fiind:  American Pit Bull, Husky Siberian, Samoyed, Malamut de Alaska etc. Cu toate acestea, orice tip de câine, care poate fi învăţat să tragă, sa alerge, şi sa accepte câteva comenzi poate fi folosit pentru  Bikejoring.
Totusi, acesta ar trebui sa stie cateva comenzi importante pentru acest sport, spre exemplu: comanda "opreste", comanda "porneste", dar si comenzile cu ajutorul carora o iau la "dreapta" sau "stanga".

Echipament
Cainii sunt echipati cu centuri adecvate pentru a trage, numindu-se hamuri  tip X de tractiune, fiind legati intre ei de niste franghi. Hamurile sunt în mod normal ataşate la o linie de banda (în cazul în care se utilizeaza mai multi caini). De asemenea, trebuie să ai grijă de propria ta securitate prin purtarea echipamentului de protecţie şi prin menţinerea bicicletei în stare bună de funcţionare. Este important ca franghia sa nu fie ataşata la ghidon. Multi folosesc si un dispozitiv ce pastreaza distanta optima intre tine si caine, atenuand astfel socurile.

Traseul
Este bine sa stabilesti un traseu acceptabil, fara bolovani sau pavaje pentru a nu rani labele cainelui. Inainte de plimbare poti chiar sa pleci sa vezi cat de bun este drumul. Pentru inceput, preferabil ar fi sa alegi un traseu simplu putin mai scurt, pentru a-l obisnui pe caine cu comenzile si drumul.

Flyball

Flyball-ul este un sport foarte cunoscut in lume. Este amuzant, energic si potrivit atat pentu tine, cat si pentru cainele tau.

Istoria
Începuturile acestui sport canin datează de pe la sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70, fiind instituit de un grup de instructori canini din sudul Californiei. La început nu exista aparatul special care aruncă mingea. Prima cutie de flyball a fost construită de Herbert Wagner, care a oferit publicului şi o demonstraţie la “Tonight show” al lui Johnny Carson. La scurt timp, Flyball-ul a fost introdus în activităţile câtorva cluburi de dresaj din yona Toronto-Detroit. După câteva mici demonstraţii desfăşurate în cadrul show-urilor canine, primul mare campionat de Flyball a avut loc în anul 1983. În 1985, Mike Randall, primul preşedinte al Asociaţiei de Flyball din America de Nord (NAFA – North America Flyball Association), a redactat primul regulament de Flyball.


Descriere
Flyball-ul este un sport ce implică echipe de patru câini. Fiecare câine pleaca de la linia de start, si sare fiecare obstacol. Apoi, câinele loveste cutia care lanseaza mingi, prinzand mingea, intorcandu-se apoi la stapanul sau.  Odată ce un câine a fost finalizat cursa, cainele următor este eliberat de la linia de start. Prima echipa care termina cursa cu cei patru caini câştigă. Pentru ca stafetele de concurs sunt pozitionate paralel, exista posibilitatea ca patrupedele sa se ciocneasca intre ele, de aceea este indicat ca participantii la Flyball sa nu fie agresivi.

Flyball este o modalitate foarte bună pentru ca cainele tau sa se bucure de timpul petrecut cu alti caini, plus ca este un mod frumos pentru tine prin care poti intalni alţi proprietari de caini.

Frisbee

Deja a venit anotimpul calduros si deja ne-am facut planuri cu cainele nostru! Fie plimbari, jocuri, sesiuni de dresaj etc. Iti recomandam vara aceasta sa incerci si putina distractie cu un Frisbee!  Este adevbarat ca sunt cateva rase de caini nu tocmai potrivite pentru acest tip de activitate, dar si ele fac miscare, ocolind cu succes sedentarismul (Bassetul, Pekineseul, Bloodhoundul etc.).

Istorie
  De cativa ani incoace, una dintre jucariile preferate ale cainilor nostri este frisbeeul - "discul zburator" cum i se mai spune. Frisbeeul a devenit o disciplina sportiva, atat pentru oameni cat si pentru caini, fiind benefic pentru mentinerea conditiei fizice a cainelui si, in acelasi timp, ajutand la consolidarea legaturii de prietenie dintre acesta si stapanul sau.
  Versiunea "umana" a acestui sport a aparut in 1871, cand Frisbie Pie Company a lansat pe piata un nou produs: farfuriile din plastic pentru placinta, pe care tinerii americani au inceput sa le foloseasca pe post de... jucarii, aruncandu-le de la unul la altul! In 1946, Walter Morrisson a avut geniala idee de a crea un disc zburator din rasina, denumit "the Pluto Platter" (farfuria lui Pluto).

Descriere 
  Nu conteaza ca ai un caine adult sau doar un pui. Pentru inceput, cainele trebuie sa stie sa aduca obiectul prins. Incepe cu cateva exercitii usoare, in casa sau in parc; nu este necesar ca obiectul aruncat sa fie de la bun inceput un disc: mingiuta sau alta jucarie preferata ii pot tine cu succes locul. Cainele nu va rezista tentatiei de a fugari obiectul aruncat. Dar, dupa ce a prins obiectul, exista posibilitatea sa nu ti-l aduca inapoi. Pentru a-l determina sa-ti inapoieze jucaria, poti folosi cu incredere metoda "recompensei": in momentul in care cainele iti aduce obiectul aruncat, rasplateste-l cu cateva crochete sau cu o bucatica de carne.
  Urmatoarea etapa care trebuie avuta in vedere este buna socializare a cainelui. Joaca cu Frisbee-ul se desfasoara de cele mai multe ori intr-un parc. Tocmai din acest motiv cainele nu trebuie sa aibe un comportament agresiv fata de ceilalti caini, de copii sau adulti, si nici sa fie distras de prezenta acestora.

Aruncarea
Pentru ca Frisbee-ul sa ajunga in directia si pe distanta dorita, acesta trebuie aruncat corect. {oate parea simplu cand privesti pe altcineva aruncand, daca nu ai mai aruncat niciodata un disc, vei observa ca primele dati se va dovedi chiar dificil. Exista mai multe metode de a arunca discul si cele mai multe implica indoirea incheieturii mainii pentru a imprima miscarea de rotire. Discul se apuca cu degetul mare pozitionat deasupra, iar celelalte degete curbate pe marginea sa. Lansarea discului cu incheietura indoita il va trimite la o distanta suficient de mare. Distanta si directia de zbor sunt influentate si de curentii de aer, asa ca cel mai bine este sa alegi o zi linistita si fara prea mult vant!

Frisbee-ul este un sport foarte indragit, atat de oameni, cat si de caini, deoarece te mentine in forma, consolideaza relatia dintre tine si caine si te ajuta sa scapi de stres si sa te distrezi!

Dock Jumping

Este un sport amuzant, in care  nu contează rasa, vârsta, sexul sau talia concurenţilor. Important este cine sare mai mult, în lungime şi /sau în înălţime. Deocamdată, această versiune canină a săriturii în lungime - cum a fost denumit sportul de către critici – se desfăşoară în Anglia, Statele Unite, Canada, Australia, Japonia.

Istoria
Prima competiţie de Dock Jumping s-a desfăşurat în 1997 în cadrul evenimentului "Incredible Dog Challenge" organizat de Purina. Acum există un număr mai mare de organizaţii care se ocupă de desfăşurarea acestui sport: DockDogs, Splash Dogs, sau Ultimate Air Dogs. În sudul Angliei, exista o cunoscută competiţie de Dock Jumping numita Dash`N`Splash.

Prezentare
Pentru a începe distracţia avem nevoie (asta pe lângă patruped) de un doc. De obicei docul / pontonul pe care se desfăşoară competiţiile are o lungime de 11 sau 12 m, este lat de 2,4 m şi ridicat la 0,6 m deasupra apei, aceste marimi fiind diferite in alte cluburi. Cât priveşte apa, se poate utiliza orice lac sau piscină (bazin) care are cel puţin 1,2 m adâncime. Este obligatoriu ca docul să fie acoperit cu un strat de gazon artificial, mochetă sau altceva mai abraziv, astfel încât să nu se alunece pe el, să aibă o aderenţă bună.
   Orice câine poate învăţa "dock jumping"! [ Potrivit statisticilor efectuate în ultimii ani, Retrieverii, Ciobăneştii Belgieni dar şi metişi, se dovedesc a fii, de obicei, câştigătoarele competiţiilor de Dock Jumping.]
Tot ce trebuie să faci pentru început este să creezi o legătură solidă între tine şi câine, să formaţi o echipă compactă, să-l înveţi să aporteze şi să vă distraţi împreună.
   Fiecare echipă participantă în concurs are dreptul la două sărituri, iar cea mai lungă dintre sărituri defineşte scorul final al echipei. O săritură este valabilă doar dacă jucăria de aport este aruncată de către handler în apă. Câinele nu este obligat să facă aportul pentru ca săritura să se contabilizeze
   Dacă un câine sare mai mult în înălţime atunci când i se aruncă obiectul de aport, se spune că are un „hop” bun! Dacă un câine sare mai bine în lungime, se spune că este „în linie dreaptă”.

Competitiile cu atelaje canine

Buna! Astazi am sa scriu despre competitiile de sprint cu atelaje canine. Nu uitati maine sa intrati pe blog! Voi prezenta una dintre rasele mele preferate de caini!

Competitiile cu atelaje canine
   În România primele atelaje, precum şi primele competiţii au apărut doar de câţiva ani, dar pe plan mondial, acest sport si competiţiile profesionale au un trecut de mai mult de un secol.
   Cercetătorii au dovedit de mult timp că popoarele din zona Cercului Polar au folosit şi folosesc de mai multe secole forţa de tracţiune a câinilor în lupta pentru supravieţuire în condiţii extreme de mediu. Prin această modalitate şi-au usurat în mod deosebit transportarea vânatului pe sănii fabricate iniţial din oasele peştilor şi din piele.
    Folosirea atelajelor canine în competiţii sportive datează de pe vremea "febrei aurului" din Alaska, de la sfârşitul secolului XIX, şi începutul secolului XX. În aceasta perioadă, minerii de aur, din distracţie şi motivate de sumele mari puse la bătaie în pariuri, se întreceau cu atelaje canine. În scurt timp, a devenit necesară elaborarea unor reguli scrise şi implicit apariţia primelor cluburi de specialitate. Sportul cu atelaje canine este cel mai popular sport în Alaska şi în zilele noastre.
   De regulă, competiţiile se pot grupa în trei categorii: competiţie de sprint, de distanţă medie şi de distanţă lungă. Distanţele parcurse în competiţiile de sprint diferă în funcţie de numărul câinilor din atelaj:
1-2 câini, cca. 5 km
3-4 câini, cca. 8 km
5-6 câini, cca. 12 km
7-8 câini, cca. 16 km
Categoria deschisă (peste 8 câini), cca. 25 km
   Competiţia de distanţă medie se compune de obicei din mai multe etape care însumează o distanţă între 40-400 km. Timpii realizaţi se cronometrează separat pe fiecare etapă, iar rezultatul final este dat de suma rezultatelor intermediare.  În competiţiile de distanţă lungă, cronometrul se porneste de la start şi se opreşte la parcurgerea distanţei totale, care poate ajunge la 1700-2000 de km.
    Pentru a implica cât mai mult şi pe cei care deţin doar 1-2 câini, s-au introdus categorii ca "skijoring" sau "pulka". Tot cei care au 1-2 câini, în extrasezon ,în lipsa zăpezii, pot practica "canicross" sau "bikejoring", iar cei cu atelaje mari se întrec pe atelaje speciale. Mai nou, IFSS organizează chiar şi Campionat Mondial pe uscat, prima ediţie având loc în 2002 la Ravenna, Italia.

Agility

Bine v-am regasit! Astazi voi scrie pe blog despre un important sport canin. Acest sport este deosebit si special!

Agility
  Agility este un sport unic in felul sau, in care omul si cainele lucreaza ca o echipa, coordonandu-si miscarile astfel incat partenerul patruped sa poata depasi cele douazeci si doua de obstacolele, aranjate aleator pe o pista. Scopul final al acestui sport este trecerea liniei de Finish cat mai repede si cu cat mai putine penalizari.
   Este o minunata ocazie sa consolidezi legatura dintre om si caine, un motiv care te indeamna sa te joci cat mai mult cu cainele tau acest sport.Sportul Agility nu face discriminari privind rasa cainelui, sunt bine veniti orice fel de caini cu sau fara pedigree, important este sa fie dornici de a se juca. 

   Acest sport poate fi practicat pe orice teren sau chiar intr-un parc, fiind preferabil sa nu fie pe asfalt sau pe ciment, pentru a nu se rani cainele. Totusi trebuie sa se tina cont si de marimea terenului, care este de minimum 30 x 40 de metri.
   Pe langa teren, sunt necesare diverse obstacole.  Exista 11 tipuri de obstacole: bara (saritura in inaltime), viaduct sau perete, "A" (palisada), punte (barna), balansoar (leagan), cerc (inele), masa, slalom (jaloane), saritura in lungime, tunel flexibil, tunel fix (sac). Mai rar sunt folosite obstacolele cu apa si obstacolele cu gard viu.
   In acest sport, cainii sunt impartiti pe trei marimi, in functie de care se va stabili inaltimea la care vor fi amplasate barele de la saritura in inaltime, inaltimea viaductului, deschiderea palisadei, amplasarea cercului, inaltimea mesei, distanta pentru saritura in lungime.
   Principalele reguli din acest sport sunt urmatoarele: cainele va fi condus de catre stapan fara zgarda, fara lesa, fara a fi stimulat cu mancare sau cu jucaria preferata. Acesta este condus doar din comanda verbala si vizuala, este interzisa atingerea cainelui sau a obstacolelor de catre conductor, iar in cadrul antrenamentelor, este permisa stimularea cu mancare sau jucarie.
   Pregatirea terenului, aranjarea obstacolelor intr-o anumita ordine si la o anumita distanta unul de altul, precum si timpul de parcurgere a pistei,care este calculat in functie de lungimea terenului si de viteza cainelui, sunt la latitudinea arbitrului sau a instructorului.
   Tot arbitrul sau instructorul va decide ordinea de parcurgere a obstacolelor, in acest sens ele fiind numerotate.Nu trebuie sa existe mai mult de 22 de obstacole!
   Calificativele primite sunt excelent, foarte bun, bun, satisfacator, nesatisfacator. Ca la orice sport, exista si penalizari, mai ales pentru doborarea obstacolelor, depasirea timpului in care trebuie parcurs terenul sau refuzul cainelui de a sari anumite obstacole.

   Cainii trebuie sa participe la mai multe categorii de performanta:
 a) Incepatori - caini care participa la primul concurs;
b) A1 - caini care au mai participat la concursuri;
c) A2 - caini care au parcurs cel putin de trei ori traseul A1 fara nici o greseala, la mai multe concursuri, cu trei arbitri diferiti;
d) A3 - caini care au parcurs cel putin de trei ori traseul A2 fara nici o greseala, la mai multe concursuri, cu trei arbitri diferiti.
   In functie de categoria de performanta la care participa cainele, traseul va fi din ce in ce mai dificil, A3 fiind cel mai dificil de parcurs.
    Nu uita sa vizionezi video-urile din stanga blogului pentru a intelege mai bine acest concurs si cum se desfasoara!