Apa
Apa este, ca si pentru noi oamenii, esentiala pentru sanatatea cainilor. Apa este necesara pentru ca toate functiile organismului sa fie indeplinite corespunzator, castronul de apa netrebuind sa lipseasca. Pentru a avea un caine sanatos va trebui sa schimbi de cel putin 2 ori apa pe zi, si saptamanal, sa cureti si dezinfectezi castronul. De asemenea, trebuie sa fim atenti si la calitatea apei pe care o oferim cainelui nostru. De exemplu, apa de la chiuveta are un grad scazut de calitate, nefiind sigura nici pentru noi, dar nici pentru caini. Multi recurgem la apa imbuteliata sau la apa de la robinet fiarta si apoi racita.
Branza
Este adevarat ca branza sarata, cea fermentata sau topita nu are ce cauta in alimentatia cainelui, dar putina branza dulce nu strica niciodata, mai ales folosita pe post de recompensa.
Carbohidrantii
Carbohidratii sau glucidele sunt compusi chimici ai carbonului, hidrogenului si oxigenului, de origine vegetala. Plantele intr-o mare proportie sunt alcatuite din glucide simple sau compuse (cel mai adesea). Glucoza si fructoza sunt glucide simple, alcatuite dintr-o singura molecula, foarte valoroase metabolic, in special pentru sistemul nervos, care doar cu glucoza poate functiona. Amidonul de exemplu este un glucid complex, format din mai multe molecule de glucoza si fructoza, care ofera o cantitate insemnata de energie, foarte usor digerabila.
Carbohidratii proveniti din cereale brute sunt greu digerabili pentru caini. In schimb prin prelucrare, asa cum se intampla in hrana uscata devin usor-digerabili si o sursa valoroasa de energie. Este recomandat sa se evite formulele care contin cantitati mari de gluten, regasit in cereale precum graul, secara, orzul sau ovazul. Porumbul este un ceral valoros ca sursa de glucide, insa nu este de dorit a fi folosit pentru a spori procentul de proteina. De multe ori este mentionat ca un ingredient de evitat in hrana cainilor, insa este calitativ peste multe alte cereale. Cerealele integrale sunt cele de dorit in hrana, deoarece inca mai pastreaza o multime de minerale si nutrienti valorosi. Taratele sau fainurile de cereale au valoare doar cantitativa in hrana uscata, si foarte putina insemnatate metabolica.
Fructe
Fructele sunt o parte importanta din alimentatia cainelui. Marul este foarte bun pentru caini si ajuta la intarirea sistemului imunitar, are rol antioxidant, regleaza tranzitul intestinal si contine vitamina C. Acesta poate fi folosit ca si recompensa. Nu uita ca unele fructe precum strugurii,prunele sau ciresele ii pot face rau cainelui tau!
Grasimi
In hrana de zi cu zi a cainilor, pot fi adaugate doua tipuri de grasimi: animale (grasimi saturate), vegetale, din plante (grasimi polinesaturate). Grasimile animale ofera un inalt grad de energie, fiind un bun supliment alimentar, iar grasimile vegetale aduc beneficii asupra pielii si blanii.
Hrana gatita
De obicei, oamenii ofera cainilor lor hrana din comert de o calitate mai redusa sau mai ridicata. Totusi, este bine sa-i oferi cainelui tau si o mancare facuta de tine, biscuiti sau un ou fiert amestecat cu branza dulce de vaca.
Minerale
Mineralele sunt elemente naturale care joaca roluri esentiale in functionarea optima a organismului. La fel ca si oamenii si cainii au nevoie de un aport echilibrat de minerale pentru o buna desfasurarea a tuturor proceselor celulare si a functiilor. Reglarea presiunii osmotice, transmiterea influxului nervos, circulatia sangelui, osificarea si diversele reactii metabolice depind de anumite minerale, considerate esentiale si care nu pot ajunge in organism decat prin ingerare. De aceea cand va hraniti patrupedul trebuie sa tineti cont si de acest aspect si sa alegeti o hrana echilibrata care sa ii furnizeze si necesarul zilnic de minerale.
Specialisti considera ca exista 12 minerale esentiale, cu roluri majore in functionarea corecta a organismului, numite macroelemente.
Calciul (Ca): se gaseste in cantitate importanta in oase (principalul rezervor de calciu). Rol: in formarea oaselor si a dintilor, transmiterea impulsului nervos, coagularea sangelui, comunicarea intercelulara, contractia musculara. Surse: organe de pui, vita, miel, careen de miel, de peste, oase de vita.
Fosforul (P): este strans legat ca si rol de Ca, echilibrul P-Ca fiind essential pentru organism si in special sistemul osos. Rol: in structura sistemului osos si in locomotie, metabolism, structura acizilor nucleici (ARN si AND), echilibrul acido-bazic. Surse: carne, oua, lactate.
Sodiul (Na): se gaseste in hrana sub forma de sare (clorura de sodiu). Rol: presiunea osmotica (retine apa in celule si organism), comunicarea intercelulara, generarea si transmiterea impulsului nervos, echilibrul acido-bazic. Surse: peste, oua, zer praf, subproduse de pui, extract de soia.
Potasiul (K): in stransa relatie cu sodiul, se echilibreaza reciproc. Rol: transmiterea impulsui nervos si comunicarea intercelulara, echilibrul acido-bazic, reactiile enzimatice. Surse: cereale integrale, soia, floarea-soarelui, orez si drojdie.
Clor (Cl): legat de sodiu sub forma clorurii de sodium (sarea de bucatarie). Rol: presiunea osmotica, echilibrul acido-bazic. Surse: acealeasi cu ale sodiului, deoarece in natura aceste 2 minerale sunt legate sub forma de sare.
Magneziul (Mg): se gaseste depozitat in oase avand roluri multiple: sinteza enzimatica, structura oaselor si a dintilor, functionarea muschilor si nervilor, secretia si functionarea hormonilor. Surse: oase de vita, carne de miel, tarate de grau si orz, produsi de soia, sfecla, oleaginoase.
Zinc (Zn): rol in: reactiile enzimatice, cicatrizare, celulele pielii, metabolismul proteic si glucidic, inmultirea celulara,oase si muschi. Surse: carne si organe.
Fier (Fe): rol esential in sinteza hemoglobinei si mioglobinei, fara de care nu s-ar putea desfasura respiratia si locomotia. Surse: carne si organe, sfecla.
Cuprul (Cu): rol in: metabolismul fierului, formarea tesutului conjunctiv, formarea celulelor sangvine, sinteza melaninei (pigment de la nivelul pielii), antioxidant. Surse: carne si organe (mai ales ficat).
Seleniu (Se): rol in raspunsul imun, protectie impotriva oxidarii (in colaborare cu vitamina E). Surse: pestele oceanic, rinichi, germeni de grau.
Iodul (I): rol esential in functionarea corecta glandei tiroide (sinteza hormonilor tiroidieni), diferentierea celulara, cresterea puilor, reglarea metabolismului. Surse: peste, oua, sare iodata, subproduse de pui.
Manganul (Mn): rol in sinteza enzimatica, functionarea sistemului nervos, dezvoltarea osoasa, in reproducere si crestere, aspect lucios al pielii si blanii. Surse: cereale integrale, organe.
Oua
Oul este un aliment complex, indicat cel putin o data pe saptamana in alimentatia cainelui, adult sau pui. Ouale contin o mare parte din vitaminele si mineralele responsabile de mentinerea functiilor esentiale ale organismului. Oul contine multe vitamine necesare cainelui:
- Vitamina A (continuta de galbenus) esentiala pentru vederea de noapte si necesara pentru intretinerea membranelor mucoase, a pielii si in procesul de crestere;
- Vitamina D (continuta de galbenus) ajuta la absorbtia calciului si a fosforului din mancare si este astfel esentiala pentru oase si dinti sanatosi;
- Vitamina B2 (riboflavina) care ajuta la eliberarea energiei din proteina si grasimi;
- Vitamina B12 necesara pentru formarea celulelor sangvine si a fibrelor nervoase;
- Iod necesar pentru producerea hormonilor tiroidieni, care controleaza o mare parte dintre activitatile metabolice ale organismului;
- Seleniu antioxidant ( protejeaza membranele celulare impotriva oxidarii)
- Zinc esential pentru crestere si maturizare sexuala, important in activitatea enzimatica.
Cantitatea de oua recomandata pe saptamana depinde de greutatea cainelui – astfel, pentru un caine de talie mica (Chihuahua, Pekinez etc.) sunt suficiente 1-2 oua. Unui caine de talie mijlocie (Cocker Spaniel, Beagle, Basset etc.) i se pot administra pana la 3-4 oua pe saptamana. Iar un caine de talie mare (Dog German, Ciobanesc German etc.) poate avea zilnic sau aproape zilnic cate un ou in ratia de mancare.
Cand cainele este in crestere, cantitatea saptamanala de oua poate fi usor crescuta, dar este bine sa nu exagerati, deoarece, pe langa beneficii, ouale solicita intens ficatul si au colesterol.
Proteine
Proteinele au in organism rol plastic (de constructie). Cresterea se realizeza pe baza proteinelor, imunitatea, circulatia si multe alte functii depinde de acestea. In cantitate mai mare au si rol nutritiv, eliberand energie. Proteinele sunt formate din aminoacizi. Cainele necesita 22 de aminoacizi, dintre care 10 sunt considerati esentiali deoarece nu pot fi sintetizati de organismul canin, ci trebuie adusi in corp prin alimentatie, una bogata in proteine de inalta calitate.
Procentajul de proteine din hrana depinde de varsta, starea fiziologica, nivelul de activitate si rasa cainelui. Puii si juniorii necesita 28-30% proteina, deoarece se afla in perioada de crestere. Atentie deosebita trebuie acordata juniorilor de talie mare, la care cresterea este accelerata de un nivel prea mare de proteina, ceea ce poate duce la probleme la nivelul articulatiilor. Femelele gestante sau in lactatie au si ele nevoie de un grad mai mare de proteine: 26-28%. Cainii activi, de munca sau de sanie, fiind solicitata musculatura mai multa cer cel mai mare procent de proteina in alimentatie: 30-35%. Pentru cainii tinuti doar ca animale de companie, cu un nivel de activitate mediu, procentul de proteine trebuie doar sa satisfaca necesarul zilnic pentru o buna functionare a organismului, si anume: 18-20%.
Ulei de peste
Exista diferite tipuri de hrana pentru caini sau suplimente alimentare care contin ulei de peste. Aceste suplimente ofera acei acizi grasi cu Omega 3 esentiali in functionarea fiecarei celule din organism.
Vitaminele
Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile vietii, care se gasesc in alimente sau se prepara sintetic, cu rol esential in mentinerea proceselor celulare vitale. Exista doua categorii principale de vitamine, in functie de solubilitatea acestora: vitaminele hidrosolubile si vitaminele liposolubile.
Vitamina A (vitamina epiteliilor) este un factor antixeroftalmic, de creştere, de troficitate şi bună funcţionare a ţesuturilor epiteliale. În alimente se găseşte în: ficat, untură de peşte (vitamina A forte este chiar untură de peşte). De asemenea, în morcovi cruzi, sub formă de provitamină A. Doza pentru animalele mici este de 50 000 UI pe săptămână.
Vitaminele B (vitaminele sistemului nervos si ale metabolismului). Dintre ele, vitamina B1 (fortissimm, forte), numită şi aneurină, are o mare importanţă în metabolizarea glucidelor, iar vitamina B2, numită şi riboflavină, participă la structurarea aminoacizilor şi formarea proteinelor, mai ales în timpul creşterii câinelui. Vitamina B6, numită şi acid folic, este hepatoprotectoare, dar are şi un rol preponderent în prevenirea eczemelor, menţinerea luciului părului, integrităţii unghiilor etc.
Vitamina B12 (ciancobalamina) are rol important în formarea globulelor roşii. Tot complexul B se găseşte în produse lactate, carne de vită şi de pasăre, în legume, orez şi drojdia de bere proaspătă. Vitamina C (acid ascorbic; vitamina antiscorbutică). Are un rol deosebit în protecţia ficatului; ajută, indirect, la fixarea calciului, alături de vitamina D2, la tineretul în creştere, la femelele gestante şi în lactaţie; în tratamentul unor distocii şi în îngrijirea postoperatorie după cezariană. Necesarul zilnic pentru un câine de talie mijlocie este de 1 g pe zi.
Vitamina D2 (calciferol; antirahitică). Are acţiune strâns legată de metabolismul calciului şi al fosforului, previne şi combate rahitismul, ostcomalacia, fracturile şi tulburările de creştere la tineretul canin. (Vitamina D3 nu poate fi administrată câinilor, deoarece este alergică.) Aportul de vitamină D2 este necesar mai ales iarna şi primăvara, în cazul bolilor parazitare şi infecţioase şi al dezechilibrului în raportul calciu/fosfor. . La tineretul canin, cantitatea necesară de vitamina D2 este de patru ori mai mare decât doza de întreţinere de care are nevoie un câine adult. Sub acţiunea razelor ultraviolete are loc şi la câine formarea de vitamină D la nivelul pielii.
Vitamina E (tocoferol). Cunoscută ca o vitamină antisterilică este, de fapt, un factor antitoxic, fiind impropriu denumită ca atare. Se găseşte în cereale încolţite, drojdia de bere proaspătă, ficat şi este solubilă în grăsimi. Lipsa ei duce la o degenerare a musculaturii scheletului şi a miocardului, mai ales la tineretul canin, în jigodie poate fi administrată în doză de 30-60 mg. Se recomandă şi în paradontopatii, reumatism, distrofii musculare şi tulburări de reproducţie.
Vitamina K (antihemoragică).Indispensabilă pentru sinteza protombinei la nivelul ficatului, e indicată în hemoragii şi diateze hemoragice, în insuficienţa hepatică, hepatite, ciroze etc.
Vitamina F. Substanţă organică, rezultată din amestecul unor acizi graşi nesaturaţi care, în organism, au un rol preponderent în menţinerea troficităţii pielii, în metabolismul lipidelor , în creştere la tineretul canin, în mecanismele endocrine şi în ovulaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu